Imi pare sincer rau ca am spus ca noua lege ANI merita o presa mai buna. Poate ca e un pas inainte fata de ce iesise de la Camera, dar fata de proiectul initial este unul in urma. Mult in urma.
Pe langa diferenta remarcata in completarea din articolul trecut (faptul ca nu se mai santioneaza averea nejustificata), constat acum si alte diferente intre cele doua proiecte, diferente de care se face vinovat proiectul adoptat saptamana trecuta.
Prima diferenta este de fapt o corectare la articolul precedent. Asa cum ma avertizeaza Matei, am gresit interpretarea legii in ce priveste diferenta vadita. Am crezut ca cei 20.000 de euro sunt limita inferioara, daca diferenta dintre averea dobandita si venituri trece de aceasta suma atunci se verifica indiferent ce procent este din averea totala.
In realitate e exact invers, cei 20.000 de euro sunt limita superioara, daca diferenta scade sub aceasta suma atunci nu se verifica; la fel cum nu se verifica daca diferenta e sub 10% din avere. Ceea ce face ca procentul acesta sa devina ridicol de mare. In cuvintele senatorului Eckstein,
[O “belea”] e de miercuri: s-a introdus o prevedere neconstitutionala si imorala. Pana acum diferenta dintre veniturile realizate si bunurile agonisite era exprimata printr-o cifra: 10.000 de euro; si s-a gasit un senator, spre uimirea mea social-democrat, care a propus ca diferenta sa fie un procent, s-a ajuns la 10 la suta.
Asta inseamna ca, daca eu sunt slujbas sau demnitar si agonisesc 100.000 de euro, din care 10.001 euro nu sunt justificati, atunci sunt cercetat, se confisca ce nu am putut justifica. Dar colegul meu Verestoy sau Copos, ultramilionar, cu o avere de 100 de milioane de euro, pot dobandi nejustificat, nu zic sa fure, 10 milioane de euro.
Daca vi se pare corect, mie nu mi se pare, contravine principiului egalitatii
