Am renunţat demult să încerc să îi conving pe cei ce au alte opinii decât mine, aşa cum am renunţat la furie, patimă, ură, înverşunare atunci când alţii gândesc altfel. Violenţa comentariilor de pe pagina de internet a Gazetei de Sud, multe limitate la înjurături, mă determină să cred că maturitatea în gândire reprezintă, pentru mulţi, ceva imposibil de atins. Firesc, cauza nu ţine de ei, ţine de trecut, de educaţie şi de interese, nu de ale lor, ci de ale idolilor pe care preşedintele ales al României îi numeşte, plastic, oligarhi. Dacă susţinătorii găştii celor 322, ai coaliţiei ruşinii naţionale, PSD, PNL, PC, PRM, UDMR, nu au ca argumente decât înjurături şi spume la gură, sunt mândru că mă aflu de cealaltă parte a baricadei.
La mitingul din Piaţa Prefecturii din Craiova, de sâmbătă, înclin să cred că au fost 30.000 de participanţi. Unii au venit primind sarcină de la partid, unii au venit din curiozitate, dar mulţi, neînregimentaţi politic, au venit pentru a-l susţine pe Traian Băsescu, crezând în valorile pe care acesta le promovează. E axiomatic adevărat că, dacă justiţia va funcţiona mai bine şi afacerile nu vor mai ghidona politicul, vom fi mai fericiţi. Este deranjat poporul român de acest lucru? Răspunsul corect ar trebui să fie nu, dar răspunsul real este parţial nu. La întrebarea cine are interes ca justiţia şi politicul să fie marionetele unor oameni de afaceri, putem răspunde urmărind cine îl înjură mai tare pe Băsescu. Aţi aflat răspunsul, nu? Şi atunci, merită să dăm de pământ cu Traian Băsescu? Desigur, NU. Se spune că Traian Băsescu e la fel ca ei, că promovează grupul lui de interese. Poate că e aşa, deşi nu cred. Eu cred că după alegeri s-a lepădat de trecut. Dar amalgamul politică-afaceri în România e ca o ciorbă pusă într-o oală cu capac, iar Traian Băsescu mai dă, din când în când, capacul la o parte, ca să vedem şi noi, alegătorii, ce e
