Dupa cinci decenii de ateism oficial, Romania traieste, din 89 incoace, o formidabila reintoarcere la credinta. In timp ce in Occident majoritatea bisericilor stau goale, fiind vizitate doar de turisti, la noi, duminicile si in sarbatori, bisericile devin neincapatoare, si multa lume asculta slujba in curte, transmisa prin microfon.
La fel se intampla la hramurile manastiresti, de Boboteaza sau de Izvorul Tamaduirii, cand se aduna multimi ca la miting, iar sute de mii de oameni isi petrec noaptea sub cerul liber, pentru a se inchina la moastele unui sfant. In incercarea de a intelege aceasta nevoie de Biserica si de Dumnezeu, ne-am adresat parintelui profesor Constantin Coman, de la Facultatea de teologie din Bucuresti.
"Cea mai importanta zestre a
romanilor este credinta crestina"
- Parinte, cum se explica amploarea acestei reveniri a romanilor la credinta?
- Inainte de orice, trebuie spus un lucru peste care trecem uneori prea usor. Si anume ca, in perioada despre care vorbiti, in Romania, flacara credintei nu s-a stins. Bunul Dumnezeu a luminat pe Patriarhii Bisericii noastre, pe ierarhi si pe preoti, dar si pe credinciosi, sa gaseasca modalitati de a tine vie credinta si viata crestineasca, in ciuda conditiilor istorice, intr-adevar deosebit de ostile. Este suficient de amintit faptul ca in toti acei ani grei pentru romani, in toate bisericile din Romania nu a incetat nici o clipa savarsirea Sfintei Liturghii in duminici si sarbatori - iar in manastiri, in fiecare zi - si a celorlalte Sfinte Taine ale Bisericii: Botezul, Cununia, Spovedania etc. In ciuda vicisitudinilor, viata Bisericii a mers inainte. Fara doar si poate, eliberarea de sub presiunea pe care am trait-o cu totii in perioada comunista a produs un reviriment in planul credintei, nu numai la noi in Romania, ci si in celelalte tari rasaritene ortodoxe - si e
