Trebuie sa intelegem, sa fim convinsi ca nici un bolnav nu compromite psihiatria. O compromit psihiatrii de tipul acestui peregrin, conferentiar, vagabond de iluzii, de o mediocritate periculoasa. Tare imi place prostia...

Nu stiu cum se explica aceasta slabiciune; poate printr-o analogie spirituala, cine stie... Dar am avut totdeauna o inclinare speciala pentru starea de prostie a omului. In copilarie ma simteam bine printre repetenti. Mai tirziu m-am amuzat de citeva ori de niste frumuseti adorabile care erau nitelus cam timpite. O femeie proasta nu te plictiseste, pentru ca isi pune tot timpul probleme; poate din cauza asta cadeam in plasa lor. De altfel, am observat ca barbatii se sinucid, aproape intotdeauna, din cauza unor femei proaste; aceste dulci creaturi nu gasesc, in momente critice, nici o solutie echitabila; mintea lor opereaza cu idei simpliste, dar solide, cu geometrie fixa. Pina nu te omori nu te lasa. Sint toxice, ca niste droguri care duc iremediabil la solutia fatala.

M-a interesat, de asemenea, si prostia banala. Prostul "simplu", banal este si el un tezaur de surprize. Nici cu acesta nu te plictisesti; spre deosebire de omul obisnuit, adica "normal", actiunile si ideile prostului banal sint imprevizibile. Nici unui destept nu-i trece prin minte ce gindeste un prost.

Cum sa nu-mi fi placut prostia? Starea de prostie este cea mai agreabila parte din activitatea unui psihiatru. Amuzanta si plina de mistere.

"O sa ai o multime de necazuri cu interesul sau stiintific pentru oligofreni", repeta un mare maestru al meu, doctorul Branzei. Pe atunci eram tinar; soarta tinarului este sa-si asculte maestrii numai dupa ce acestia au disparut. Eu am respectat traditia. Acum descopar insa ca avea dreptate Branzei: adevarul simplu ca prostia este o boala care se manifesta prin "suferinta altuia". Asculti, bunaoara, conferinta unui prost; e