- Cultural - nr. 93 / 15 Mai, 2007 Asterisc VIATA PE UN PERON Moartea unei mari personalitati ne impresioneaza si e greu sa ne reprimam impulsul de a aduce un omagiu, desi o lacrima in tacere face mai mult decat un bocet... publicistic. Si, totusi... Pe Octavian Paler l-am cunoscut in primul rand din cartile sale, ca, mai apoi, sa-l descopar pe micul ecran, mereu in linia intai a luptei in apararea democratiei, a adevarului, in razboi total cu impostura din viata publica. Vehementa lui m-a descumpanit in prima instanta, crezand ca e angajat politic si atunci credibilitatea se ofileste la umbra sau sub soarele oricarei ideologii. Cand, insa, schimbandu-se rolurile in fata bucatelor, a fost la fel de necrutator, de radical in opinii, m-a cucerit. Iremediabil. Interesul meu pentru talk-show-uri a scazut incet-incet, convins cu fiecare noua emisiune ca se bate apa in piua intr-o complicitate tacita dintre moderatori si invitati. Se stie, talk-show-urile sunt productii de televiziune cu cheltuieli minime, iar cultivarea lor de catre televiziuni e o formula adesea ipocrita de a face economii. Pe de alta parte, gura casca cum suntem, nu putini sunt cei care se lasa ademeniti de dezbateri TV ale unor adversari politici, care in platou se improasca cu noroi, iar in culise adesea se sterg reciproc si se imbratiseaza. Cu Octavian Paler in emisiune nicio deviere de la normele moralei nu ar fi avut vreo sansa. A fost, pentru mine, tonifiant, mai ales ca mi-am redus drastic in ultimii ani timpul alocat programelor TV. Pentru emisiunile care-l aveau ca invitat pe Octavian Paler imi reconsideram atitudinea fata de pierderea timpului cu telecomanda in mana. L-am vazut, in ultimele aparitii TV, alaturi de Mihai Gadea si Ion Cristoiu. La cei peste optzeci de ani ai sai, Octavian Paler traia a doua tinerete. O tinerete incarcata de intelepciunea unei vieti traite in cultul respectului