Pentru cetatenii care stiu care este nivelul salariilor in Romania comparativ cu cel mediu din tarile UE (adica mult inferior!) avertismente venite de la Comisia Europeana, sau de la FMI, privind nevoia de a controla dinamica salariilor poate suna straniu. Iar a oferi explicatii pline de tehnicalitati, legate de pericolul inflationist, sau de excedentul de cerere, poate suna in gol. Nu mai vorbesc ca un lider de sindicat, cu buna scoala economica, ar putea face apel la teoria eficientei salariilor (the efficiency theory of wages) in a pleda pentru salarii mai inalte, sa spunem decente.
Am scris frecvent cu privire la impactul globalizarii asupra mediului concurential international; am subliniat ca ascensiunea economica a Chinei, Indiei, Braziliei etc. mareste teribil presiunea in jos asupra unor categorii de salarii in tarile UE, in SUA, in economiile mature in general (aici putem adauga efectele noilor tehnologii, care ar reduce cererea relativa de forta de munca cu calificare scazuta). Totodata, am incercat sa arat ca, desi salariile din Romania sunt mult sub cele medii din Uniune, presiunile globalizarii nu ne ocolesc. Unele reactii la aceste remarci au fost de genul: dar oare se doreste ca salariile cetatenilor romani sa coboare la nivelul celor din China si India? Am auzit si rationamente precum: chiar daca suntem amenintati de concurenta unor tari mai sarace sa nu uitam conditiile in care se munceste/traieste acolo. Ma simt dator, de aceea, sa revin asupra unor aspecte.
Salariile din Romania sunt printre cele mai scazute din Uniune si este firesc ca ele sa creasca cand decalaje de dezvoltare se reduc. Salariile scazute sunt si motivul principal pentru o migratie masiva - diferentialul salariilor compensand decisiv costuri materiale si psihologice ale plecarii la munca in afara. Anii din urma au revelat o crestere majora, sistematica, a salariilo