Banca Transilvania a deschis, de ceva vreme, o campanie cu niste zani care „implinesc dorintele micilor intreprinzatori”. Functionari cu chelie si burtica, imbracati cu rochite de dantela, care pica din cer cu serviete cu bani. Care serviete sunt oferite patronilor si patroanelor precum fata imparatului si jumatate de imparatie, din fabula cu pestisorul de aur.
Nu insist acum asupa generozitatii aparente a bancilor, nici asupra conceptului inselator din spatele campaniilor publicitare.
Banca in calitate de mare binefacator, creditul ca mana cereasca, mar de aur, pomana - intinde mana, culege-ma si vei scapa de griji; e atat de usor! Toate problemele sunt rezolvate instantaneu: esti insurat si traiesti cu parintii? Banca abia asteapta sa-ti sara in ajutor, sa iti puna in brate banii si sa te treaca pragul casei pe care ti-o doreai!
Te calci pe bataturi prin autobuze si viata ar fi mult mai frumoasa intr-o decapotabila? Banca e la capataiul tau! Visezi la PET SHOP-ul propriu si ai doar doua acvarii goale? Banca iti da si acoperisul, si rafturile, si undita, si pestii. Numai sa iti doresti!
In realitate, Banca se bazeaza pe disperarea nevoii stringente, care dauneaza grav gandirii pe termen lung si operatiilor aritmetice de baza: inmultirea si adunarea. Desigur, banii vin intr-o servieta, insa ei trebuie returnati. Daca aduni rata pe un an, si dupa aceea inmultesti cu lungimea creditului, vei descoperi o realitate simpla: cea care aduna merele de aur e Banca.
Primesti un mar, dai doua inapoi. Iti cumperi casa cu banii cash, dar, la sfarsit, o vei plati dublu, cu dobanzi care trec, de multe ori, de 100%. Generozitatea are un pret: tineretea optimista, plus urmatorii treizeci de ani din viata. Nu platesti la timp, adio casa! Bye-bye vise, poze idilice, miracole si pestisori de aur. Hello, Victor Hugo & Dickens! @
