Dupa 50 de minute bune, Poli a jucat inexplicabil de prost celelalte 35 de minute, pierzind in fata modestei echipe constantene Teoretic, atunci cind ai sacii in caruta, un esec pe teren propriu nu e usor de digerat insa nici nu ustura foarte tare. Nu asa s-a intimplat duminica seara, cind Politehnica a cedat in fata Farului Constanta, efectul fiind coborirea asupra Copoului a unui important flux de suspiciuni privind non-combatul gazdelor. Acesta a fost generat de evolutia inexplicabil de palida a Politehnicii intre minutele 53 si 81, reperele celor doua goluri reusite de oaspeti, lucru ce a facilitat obtinerea de catre "marinari" a unor puncte ce pot fi decisive in tentativa Farului de a scapa de retrogradare. Firesc, cei care au imbratisat scenariul lansarii unui colac de salvare dobrogenilor de catre ieseni si-au exprimat nemultumirea, huiduielile, contestarile si acuzele de blat, adresate in special jucatorilor, facindu-si loc din plin pe "Emil Alexandrescu".
Din punct de vedere tactic, duminica s-au confruntat doua sisteme, "4-4-2", etalat de gazde si "4-2-3-1", pe care au mizat constantenii. Efectul primei runde a fost o dominare cvasi-totala a Politehnicii, care a ratat destule ocazii in fata unei echipe care justifica si prin joc pozitia precara din clasament. Dupa alte doua ocazii importante aparute imediat dupa odihna, Poli nu a mai jucat nimic din momentul aparitiei unei mirese pe stadion. Iasul a fost scurtcircuitat si nu a mai putut intoarce rezultatul, in ciuda schimbarilor efectuate si a revenirii de pe final. Astfel, ciudatul antrenor al Farului, Basarab Panduru (care, desi avea mare nevoie de puncte, a preferat sa tina rezerve trei atacanti cu nume, T. Moldovan, Tilinca si Disney si nu l-a luat nici in primii 18 pe eroul meciului din tur, Nae!) s-a putut impauna cu o victorie despre care se poate spune ca a fost norocoasa si mai mult decit atit
