Referendumul ce urmeaza nu este "o revolutie". Este doar un raspuns la actiunea Parlamentului. Nu un certificat de garantie pentru Traian Basescu. Pe masura apropierii datei referendumului privind soarta presedintelui Traian Basescu scade si indiferenta fata de eveniment. Partidele, dar mai ales presedintele si-au facut in general treaba pentru mobilizarea electoratului. Mitingurile de la Iasi organizate de Basescu si PSD sint o foarte buna dovada in acest sens. Cu toate acestea, confuzia, indecizia bintuie inca. Ma numar printre indecisi si pentru acestia scriu acest text, in primul rind.

Cred ca are rost sa mergem la urne daca vedem in votul de pe 19 mai strict un raspuns la votul celor 322 de parlamentari, si nu un certificat in alb pentru restul carierei politice a lui Traian Basescu. Decizia suspendarii, desi constitutionala si cu oarece argumente politice, a fost un abuz din cauza disproportiei dintre actiunile presedintelui si raspunsul parlamentarilor. Ceea ce a facut Basescu nu justifica, orice s-ar spune, ceea ce a primit. In plus, s-a vazut ca alianta insolita din Parlament a apelat la mijloace incorecte in confruntarea cu presedintele. De exemplu, Parlamentul a emis o hotarire proprie pentru a reglementa acolo unde trebuia sa-si spuna cuvintul o lege sau chiar Constitutia, alocindu-si dreptul de a decide ce se va intimpla in cazul in care referendumul nu este validat. Iar in chestiunea validarii referendumului, acelasi Parlament a creat, printr-un amendament la legea referendumului, o monstruozitate in termeni de drept: demiterea presedintelui ar fi validata cu majoritatea voturilor celor prezenti, in timp ce, in cazul in care s-ar vota majoritar contra demiterii, ar fi nevoie, pentru validarea referendumului, de prezenta la urne a jumatate plus unu din corpul electoral. Dubla masura in cadrul aceleiasi proceduri democratice este scandaloasa si, dac