- Diverse - nr. 94 / 16 Mai, 2007 Intotdeauna am privit cu retinere, cu neincredere chiar, recenziile sau lansarile de carte excesiv de laudative, deoarece ele par sa denote fie conventionalism, fie lipsa de spirit critic, fie un partizanat prea putin laudabil. De data aceasta nu am insa cum sa ma feresc de superlative, ele mi se impun cu evidenta. De doua ori este necesar sa vorbesc in mod superlativ, intrucat scrierea lui Take Ionescu, Amintiri (Editura "ANSID", Targu-Mures, 2007), se prezinta intr-o editie de o veritabila tinuta academica, tot asa cum o veritabila tinuta academica a avut si lansarea ei in Sala festiva a Colegiului National "Alexandru Papiu-Ilarian" din Targu-Mures. Aceasta versiune a Amintirilor este rezultatul muncii conjugate a doamnei Letitia Taut, o subtila traducatoare din limba franceza, si a domnului Mihai Monoranu, care, in calitate de specialist in domeniul istoriei, a ingrijit aceasta editie, a redactat consistentele note si a intocmit indicele lucrarii, in plus, domniei-sale i se datoreaza si atenta corectura a textului. Cuvantul inainte (p. 5-11), semnat de prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, asaza figura politicianului roman in galeria marilor noastre personalitati care, in deceniul al doilea al secolului trecut, au stiut sa indrepte Romania inspre implinirea idealului unitatii nationale prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918. Prima parte a cartii, Amintirile lui Take Ionescu (p. 13-121) sunt rememorarea, intr-un aranjament cronologic, a unor intalniri semnificative, uneori cruciale pentru Romania, pentru Balcani si pentru Europa intreaga, cu personalitati politice de marca si care au decis cursul istoriei de la Razboiul Balcanic (1912-1913) si pana catre sfarsitul anului 1916. Politicul se imbina cu anecdoticul, iar Take Ionescu se dovedeste un fin psiholog in observarea partenerilor de discutie si un maestru al portretului literar