- Cultural - nr. 94 / 16 Mai, 2007 Poezia, in lungul drum al descoperirii identitatii de sine, a plecat smerita pe cale , dand prioritate accentelor armonice, chiar daca era mai "palida" in imagine si traire. A ajuns la stadiul ca isi refuza cantabilitatea , intr-un fel de "revolta" pentru altceva, orice ar fi acel altceva. Fapt este ca poetul , in ultima vreme, opteaza pentru un punct de vedere sau altul, miscandu-se intre canon si libertate, intre ce a fost si ce ar putea sa fie, intre, cum s-ar zice, traditie si inovatie. Vorbind despre poezie, Nichita Stanescu spunea intr-un eseu ca "Poezia este o tensiune semantica spre un cuvant care nu exista, pe care nu l-a gasit. Poetul creeaza semantica unui cuvant care nu exista. (...) Poezia poetului starneste poezia intima a fiecaruia" ( Amintiri din prezent,1985). Daniela Cecilia Bogdan scoate recent o culegere de versuri (Piatra vinovatului, Ed. Nico, Targu-Mures , 2007,112 p.), in care isi strange o parte din poemele anterioare, cam doua treimi din economia cartii si o treime din poezii sunt inedite. Criteriul dupa care stau laolalta este cel al deschiderii spre sacru, spre religiozitate. In total: noua zeci si noua de poeme "Mana mea ,/cu trei degete scrie,/cu trei degete se roaga.// Mana mea,cu doua degete se sprijina,/cu doua degete ingenuncheaza.// Mana mea,/cand scrie,/ se roaga" (Mana mea). Vechiul dicton: "Ora et labora! ("Roaga-te si lucreaza!") primeste deplinatate in actul poetic, in creativitate. Atitudinea smerita, umila, culpabila descurajeaza pe cei hotarati; cu trufie, sa loveasca, determinandu-i sa-si descopere propria vinovatie, ascunsa cu cinism. Titlul volumului : Piatra vinovatului, tocmai aceasta sugereaza, intr-un mod vrednic de apreciere , plecand de la talcul parabolei biblice. Aceasta piatra si-o asuma poeta, ii cauta un loc in vatra, pentru ca pe ea sa calce Domnul si astfel sa fie redescope