De multe ori, stam si ne intrebam: de ce oare sa mai mergem la vot, din moment ce haosul persista in mod evident, in ciuda promisiunilor de care deja ne-am saturat? Care este rolul votului nostru, atunci cand cartile sunt deja facute, iar interesele celor de sus vizeaza doar umplerea propriilor buzunare? Oare participam cu adevarat la viata politica a statului nostru prin prezenta la urne? Sunt intrebari pe care unii dintre noi ni le punem, e adevarat, nu foarte des, ci in campaniile electorale, atunci cand suntem indemnati, prin tot felul de mijloace, sa participam. Sa participam la ce? Chiar conteaza votul meu, atunci cand rotitele mecanismului politic scartaie si ar trebui schimbate? Este dureros ca, uneori, cineva de buna-credinta incearca totusi sa faca ceva, dar nu este lasat in pace, ba mai mult, este suspendat din functie, chiar demis... Atunci, ne punem o noua intrebare: unde-i dreptatea promisa? Mitinguri peste mitinguri, declaratii acuzatorii, voturi furate, discutii interminabile demne de grupa mica: "nu eu sunt vinovat ca tu ai pierdut". In mod sigur, pana acum, nu noi cetatenii am castigat. Am pierdut daca nu ne-am prezentat la vot? Nu! Am pierdut pentru ca niciunul din cei care ne-au promis marea cu sarea nu a reusit sa mentina mingea la fileu si a cazut in penibil, chiar inainte de a incepe. Un exorcist care incearca prin toate mijloacele sa elimine definitiv duhul concurentei din structurile cele mai inalte ale statului, un grup de 322 de parlamentari care il sprijina si cateva milioane de oameni care asteapta sa se intample ceva. Aceasta este atmosfera care a "incantat" pana si Uniunea Europeana, la numai cateva luni de la integrare. Ni s-a demonstrat ca razboiul dintre partide a devenit unul personal intre politicieni, razboi la care romanul, cu ultimul semn de bun simt, nu se poate uita fara sa-si puna intrebari. Am pus si noi intrebari. Se v