Mulţi dintre noi am trecut deja printr-un recensământ şi, cel mai probabil, nu am dat prea multă importanţă acestui fapt. Nu ne-am gândit că statul se comportă cu această ocazie asemenea unui „frate mai mare“ care vrea să ştie despre noi tot felul de lucruri, pe care altfel, probabil, că nu le-am spune decât celor apropiaţi. Dacă persoanele fizice nu sunt inoportunate prea des cu tot felul de întrebări, nu acelaşi lucru pot spune persoanele juridice

Mulţi dintre noi am trecut deja printr-un recensământ şi, cel mai probabil, nu am dat prea multă importanţă acestui fapt. Nu ne-am gândit că statul se comportă cu această ocazie asemenea unui „frate mai mare“ care vrea să ştie despre noi tot felul de lucruri, pe care altfel, probabil, că nu le-am spune decât celor apropiaţi.

Dacă persoanele fizice nu sunt inoportunate prea des cu tot felul de întrebări, nu acelaşi lucru pot spune persoanele juridice – cele care au ghinionul de a ajunge subiecţi statistici. Viaţa de subiect statistic nu este una uşoară, deoarece, conform legii, acestuia îi revin o serie de obligaţii pe care nu le poate evita:

• Să furnizeze gratuit serviciilor de statistică oficială, la termenele, periodicităţile şi în forma solicitată, datele şi informaţiile statistice, în conformitate cu metodologia cuprinsă în instrucţiunile emise de Institutul Naţional de Statistică;

• Să organizeze evidenţa activităţii pe care o desfăşoară, astfel încât să poată determina şi comunica serviciilor de statistică oficială datele, în forma şi la termenele stabilite prin normele emise în baza legii;

• Să permită accesul personalului statistic în unitate şi la documentele de evidenţă a datelor primare.

Obligaţiile de mai sus se regăsesc în OG nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale. În acelaş