Atrase ca de magnet de paradisul muncii "low cost", dar si de virgina piata romaneasca, zeci de multinationale si-au deschis in ultimul deceniu unitati de productie in Timis. Toata lumea parea a fi in culmea fericirii, autoritatile pentru ca au asigurat locuri de munca si au generat surse consistente la bugetele locale, tinerii absolventi de facultate fiindca li s-au deschis niste cariere manageriale, proprietarii de locuinte si terenuri pentru ca au putut inchiria si vinde la preturi la care nici nu visau.
Primiti cu bratele deschise de catre autoritatile locale, unii dintre ei beneficiind chiar de importante facilitati fiscale din partea guvernului, investitorii, firme mai mult sau mai putin celebre, dar neaparat lideri mondiali in domeniul lor de activitate, s-au pus pe treaba. Au ridicat fabrici in care au mutat liniile tehnologice din tarile de origine sau din cele in care pretul fortei de munca nu mai era competitiv. Entuziasti, banatenii oraseni s-au angajat cu miile, insa incet-incet si-au dat seama ca banii sunt putini si ca pot castiga mult mai mult in strainatate sau pe cont propriu.
Acum intind cabluri printre cuiele de pe plansete, confectioneaza volane si tapiterii sau planteaza piese electronice pe placi tot mai multi banateni rurali, mai putin mofturosi cand vine vorba de salarii si de conditii de munca. Pana si ei sunt vanati cu disperare, fiind "deturnati" de la o firma la alta pentru cateva sute de mii de lei sau tichete de masa in plus. Unii fac naveta de la 50, chiar 100 de kilometri. Numai pentru ca sefii concernului la care lucreaza stiu un singur lucru: profituri consistente se pot obtine doar pastrand costul fortei de munca la un nivel extrem de scazut.
De aceea iau foc cand aud ca ar exista cea mai mica intentie de coagulare a unor sindicate, de aceea au adus si utilizeaza serviciile firmelor care "inchiriaza" personal, de ace
