NU
Alte discuţii de o insuportabilă uşurătate a consistenţei despre de ce trebuie sau nu să te duci la vot. Aşa că tre’ să contribui cu ceva vorbe goale la tsunamiul oratoric generat de referendum, nu? Luaţi de aici .
Cred ca orice om inteligent realizează cumva futilitatea votului, un soi de concesie acordata cetateanului de catre stat la intervale mai mult sau mai putin regulate. Mai ales in Romania, unde abuzul institutional e incă la apogeu, votul e resimtit ca un cadou ipocrit.
Primim dreptul la vot ca pe un cadou pentru că am fost obisnuiti cu un stat care ia fără să dea nimic în schimb. Votul nu e nici măcar un drept, e un prilej de iniţiativă. Unii îl simt ca pe un nou abuz sau măcar ca pe o păcăleală care dă senzaţia de iniţiativă.
Pentru cei care îmi spun “eu nu mă duc la vot” am, de fapt, un singur răspuns: “bine”. Cînd încerc sa conving pe cineva că mai bine s-ar duce, o fac mai mult de dragul dezbaterii. de fapt, cine nu vrea nu se duce. Votul e o ciudăţenie socială, e locţiitor de responsabilitate, e un surogat de acţiune după o pauză civică îndelungată, şi pentru politicieni, şi pentru electorat. E o alegere intimă. Mai intimă decît opţiunea politică propriu-zisă. E mai greu să alegi să ieşi din casă decît să alegi politic cînd te trezeşti în faţa urnei.
Eu mă duc la vot, cred, tocmai pentru că m-am săturat de texte precum “sînt toţi nişte idioţi”, “m-au dezamăgit toţi”, ” nu mai merg”. Trebuie să alegi. Altfel intri în zodia marilor aforisme ale vieţii, gen ecleziast, toate sînt o apă şi un pămînt, toţi sînt proşti etc. Aşa e, dar faptul că sînt toţi proşti nu trebuie să mă deprime pe mine, ci pe ei :).
Refuzul votării e o modalitate arogantă de a spune ceva mult mai sincer: mi-e lene, frate, de mor, n-am chef nici măcar să mă gîndesc la asta. Cel care îmi va spune asta îmi va cîştiga respectul.
Mesaj pentru ă
