După generaţii întregi de puşti care au crescut cu „cheia de gât“, apare timid şi generaţia „after school“, un program ce oferă copiilor siguranţa că „nu sunt singuri pe lume“. Deşi tarifele sunt piperate, numărul părinţilor care apelează la acest sistem este în continuă creştere. Bonele şi bunicii au un concurent serios. Se numeşte „after school“ şi are menirea de a-i scoate din impas pe părinţii foarte ocupaţi. După

După generaţii întregi de puşti care au crescut cu „cheia de gât“, apare timid şi generaţia „after school“, un program ce oferă copiilor siguranţa că „nu sunt singuri pe lume“. Deşi tarifele sunt piperate, numărul părinţilor care apelează la acest sistem este în continuă creştere.

Bonele şi bunicii au un concurent serios. Se numeşte „after school“ şi are menirea de a-i scoate din impas pe părinţii foarte ocupaţi. După ce termină orele de şcoală, copiii sunt preluaţi de personalul acestor „şcoli“ şi, până la venirea părinţilor de la slujbă, pot să-şi facă temele, mănâncă, se joacă, totul sub supravegherea unor oameni specializaţi. „Clubul nostru se vrea a fi un al doilea cămin al copilului, un loc în care acesta să vină şi să înveţe cu plăcere şi, nu în ultimul rând, să se pregătească pentru viaţă“, explică Gabriela Morariu, manager la Kiz Club, un after school din Timişoara.

Acest serviciu se adresează în principal elevilor din ciclul primar, dar pot fi şi excepţii (clasele V – VI). Profesori, învăţători şi psihopedagogi încearcă să-i înveţe pe copii subiectele pe care nu le-au „prins“ la şcoală sau lucrurile pe care părinţii (invariabil, din grabă sau oboseală) neglijează să le spună. În plus, programul oferă o varietate de activităţi atractive şi captivante. „Pentru copii avem o ofertă complexă. În afară de transport, masa de prânz şi asistarea la lecţii, noi mai or