Desi primele semne ca nu e suficienta apa in sol pentru a asigura o productie agricola buna au aparut din noiembrie anul trecut, iar informatiile ca vom avea o vara secetoasa dateaza inca de la inceputul anului, oficialii au aflat de criza din agricultura abia cu cateva zile in urma.
Reuniuni de urgenta, sedinta de guvern dedicata, toate acestea se vor acum dovezi ale interesului pe care il manifesta guvernul si Ministerul Agriculturii fata de producatorii agricoli.
Pe undeva, era firesc sa se intample asa, avand in vedere ca, in ultima vreme, sefii de la Agricultura au stat in scaunul ministerial doar cat sa isi redecoreze biroul si sa-i asorteze la culoarea politica proprie pe sefii autoritatilor din subordine.
Desi revoltator, nu e de mirare in aceste conditii ca Traian Remes, ultimul aterizat in fotoliul de la Agricultura - „printr-un nenoroc”, dupa cum singur recunoaste - a indicat ca singura solutie la criza taranilor: „Sa ne ajute Dumnezeu cu ploaie!”
Daca intr-adevar cuiva i-ar fi pasat, solutii ar fi putut fi gasite din timp punandu-se in ecuatie datele problemei. In primul rand, sistemul de irigatii se tot deterioreaza de 17 ani incoace, nefiind alocati nici macar banii necesari intretinerii sistemului existent inainte de 1989.
Astfel, s-a ajuns ca lipsa instalatiilor de irigare sa fie principalul motiv pentru care, in anii secetosi, productia agricola a Romaniei este invariabil decimata. O a doua problema, care ar fi putut fi rezolvata mult mai usor, este pretul prohibitiv al apei de udat, acolo unde functioneaza instalatiile de irigare.
Deoarece pretul pentru 1.000 mc de apa variaza intre 200.000 si 12 milioane lei vechi, in functie de distanta la care se afla terenul de sursa de apa, la acest moment, mai putin de jumatate din suprafata amenajata pentru irigat a fost contractata.
