Scandalurilor declanşate în jurul energiei ieftine furnizate de cele trei entităţi li se adaugă acum diferenţele de opinie legate de modalitatea în care ar trebui vândute. Dar până la urmă, cât de atractive mai sunt aceste complexuri pentru potenţialii investitori? În 2004, Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei, semna o hotărâre prin care se desfiinţa Compania Naţională a Lignitului Oltenia (CNLO) şi luau fiinţă complexurile energetice Turceni, Craiova şi Rovin

Scandalurilor declanşate în jurul energiei ieftine furnizate de cele trei entităţi li se adaugă acum diferenţele de opinie legate de modalitatea în care ar trebui vândute. Dar până la urmă, cât de atractive mai sunt aceste complexuri pentru potenţialii investitori?

În 2004, Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei, semna o hotărâre prin care se desfiinţa Compania Naţională a Lignitului Oltenia (CNLO) şi luau fiinţă complexurile energetice Turceni, Craiova şi Rovinari, prin unificarea unor termocentrale ce aparţineau Termoelectrica cu o parte a minelor şi carierelor fostei companii. A urmat o perioadă agitată, din care n-au lipsit repetate demiteri ale directorilor, vizite la Parchet, verificări interne sau anchete cerute de la „centru“, totul pe fondul acuzaţiilor legate de imixtiunea „băieţilor deştepţi“ în afacerile cu energia ieftină produsă în Oltenia.

Fostul ministru Codruţ Şereş a susţinut, de exemplu, că în 2006 complexul Turceni a vândut energie electrică unor furnizori licenţiaţi, cu capital privat, la preţuri cu 25% mai mici decât cele practicate pe piaţă.

„Aceste complexuri sunt acum foarte bune de muls. Preţul megawatului este mai mic decât la toate hidrocentralele din România, cu excepţia Porţilor de Fier 1 şi 2 şi Nuclearelectrica“, explică Marin Condescu, liderul Federaţiei Naţionale Mine Energie, miza