O buna initiativa a organizatorilor Primaverii muzicale bucurestene s-a dovedit itinerarea si prin alte orase ale tarii a unora dintre prestigiosii invitati. E bine ca jazzul mai primeste uneori cite o boare de suflu artistic proaspat si oarece interes administrativ. Tocmai pentru a-l scoate din cluburi si a-l oferi unui numar mai mare de iubitori ai muzicii. De orice fel. Jazzy Spring – asa cum l-au gindit si alcatuit cei doi planificatori ai lui, Mircea Tiberian, directorul artistic al festivalului, si Ioan Cristescu, coordonatorul lui – s-a consumat intre 26 si 29 aprilie, intr-o fericita coniventa cu muncitorescul 1 Mai, transformat dintr-o serbare sindicalist-militant uvriera intr-o mare sarbatoare a Gratarului Romanesc. Nu putem omite acest aspect, chiar daca au trecut oarece zile, care a innobilat vechea apetenta traco-dacica de a pune totul pe foc si apoi a sta ca pe jar. Mirosurile de varii feluri au regalat democratic si muzicalmente o tara intreaga, iar „sfiriitul“, ca sursa de meditatie sonora, a oferit sansa meditatiei aprofundate celor care s-au dedat florarului de mai.

Percutionistii americani, de talia lui Joey Baron, din elita jazzului contemporan, ar fi apreciat la modul participativ cascadele de sunete nascute din varietatea de produse puse la fript! Caci intr-un fel suna carnea de porc sau micii, altfel copanele de pui, minzatul – mai nou se fac si cartofi prajiti la „green, green grass of home“, iarba verde. Sa nu prelungim aceste consideratii cumva grotesti, dar nu ne putem rupe si avinta in zona sonoritatilor diafane ale muzicii de jazz fara sa constientizam lumea din jur. Sigur ca muzica a iesit din catedrale si s-a instalat pe stadioane. Sigur ca Arta fugii sau Ofranda muzicala de Bach se pot interpreta si in piete sau parcuri, nu doar la Gewandhaus sau Carnegie Hall. Sigur ca radioul si televiziunile, dupa ce au popularizat muz