Fiti pe pace, nu despre o cronica a detestabilului sitcom va fi vorba, ci pur si simplu despre blocul meu. Care are sapte etaje si doua scari. E la strada, la parter avem trei banci, una veche si mai de stat, altele doua nou-noute si private foc, plus un mic (acum) magazin de parfumuri (profit de ocazie ca sa va anunt, cu legitima mindrie, ca nu doar la parterul blocului ne-am procopsit cu doua banci proaspete, dar si de partea cealalta a strazii a mai aparut una si, n-o sa ghiciti in veci, o farmacie...). Pe terasa blocului avem o mare antena Connex sau Orange sau ceva asemanator, oricum, ceva care plateste bine.
Blocul a fost dat in folosinta in 1988. Pe atunci nu aveam antena Connex, ci antena colectiva, pentru televizor. La montarea careia – nu era un exercitiu banal – am participat, dupa puteri si pricepere, cam toti barbatii din bloc mutati pina la acea data. Treptat, dupa ’90, colectiva a cazut in desuetudine, au aparut societatile de cablu, ne-am individualizat, fiecare si-a luat soarta-n miini. La un moment dat au dat-o jos. Noua antena a adus si aduce bani frumosi cu care, de exemplu, s-a zugravit scara, s-au pus gresie si faianta in hol, usa de termopan, ca la orice bloc de gospodari.
Idilic, nu? Progresul unei comunitati mici, oglinda a celei mari. Idilic, pe naiba! Oglinda, cu siguranta.
Unii tipa ca antena asta ne iradiaza, trebuie data grabnic jos. Altii zic ca, fiind ea pusa pe partea scarii A (la care stau si eu), de ce sa impartim banii cu scara B? Ca aia de la B oricum sint niste... Dar ce te faci ca acum presedintele e de la B? Simplu, trebuie separate scarile. Si presedintii. Nimeni nu ne obliga sa avem o singura asociatie de proprietari, doar nu sintem casatoriti cu B-ul.
Lasa ca si presedintele... Dar parca a fost vreunul agreat de toti? De fiecare data au fost lupte mari. De culise. Cind e adunare genera
