Unul dintre foarte putinele filme americane pe care le-am vazut, Forest Gump, are pe post de motto, devenit apoi, pe parcursul desfasurarii intimplarilor, un fel de leit-motiv, o expresie aparent banala: „Life is like a chocolate“. Sigur, tipic americanesc, dar foarte just. Viata este ca o cutie de bomboane de ciocolata. Este vorba despre surprize si despre dar.
Saptamina trecuta am fost la Carturesti, sa-mi cumpar carti semnate de autori polonezi si ceva chestii dragute. Urma sa plec in Polonia, in cadrul unui proiect (U.R.M.E.) la care lucrez la Muzeul Literaturii Romane, un proiect despre trasee literare in orasele tarilor partenere. Surpriza a fost ca fix la intrarea in librarie erau, pe standul de oferte cu 10% reducere, toate cartile legate de Polonia, autori polonezi, CD-uri, filme, albume etc. Mi-a picat fisa, era ziua Poloniei pe 3 mai.
Asa ca Institutul Polonez, care e maestru de ceremonii in organizarea celor mai faine evenimente culturale la care am fost vreodata, pe cit de numeroase si substantiale, pe atit de discrete si de un extraordinar bun gust (ma feresc mereu, nu stiu de ce, sa folosesc termenul de profesionist) m-a rasfatat in acea zi. Asa ca mi-am incarcat sacosa cu tot ce nu aveam dintre traducerile autorilor polonezi, am profitat bineinteles si mi-am cumparat Albastru de Kiskhlovski, o biografie despre Papa Ioan Paul al II-lea si un CD cu muzica de chitara clasica. La casa, surpriza: Michaszki, cutia de bomboane de ciocolata, cu urarile de bine si multumiri din Partea Institutului Polonez din Bucuresti. Si un CD cu muzica ce fusese editat in 2006 la implinirea a 5 ani de functionare a Institutului Polonez in Bucuresti. Le doresc cit mai multi.
M-am plimbat bucuroasa ca un copil de achizitia mea si nu ma gindeam decit la Michaszki. Abia asteptam sa ajung acasa sa o desfac, dar pe de alta parte imi parea r
