- Istoric - nr. 95 / 17 Mai, 2007 Armata Romaniei, faurita de Alexandru Ioan Cuza, perfectionata de Carol I, Ferdinand si Ion Antonescu, si-a inceput activitatea in anul 1830, dupa mai multe memorii (1769, 1772, 1788, 1819, 1821, 1829) pentru apararea patriei de orice primejdie, avand la inceput doar patru regimente cu un efectiv de 5.802 militari. Evenimentele din anii 1848 _ 1849 accelereaza formarea acestei institutii, numita de Simion Barnutiu "Cetatea cea mai tare a libertatii si onoarei natiunii". Unirea Principatelor Romane, la 24 ianuarie 1859, sub sceptrul colonelului Alexandru Ioan Cuza, creeaza conditii favorabile formarii Armatei. Astfel, la 12 noiembrie 1859, se formeaza Statul Major General, iar in 1862 se infiinteaza Ministerul de Razboi al Principatelor Unite, avandu-l comandant suprem pe Alexandru Ioan Cuza, care a lasat, la abdicarea fortata a domniei sale, o armata moderna, cu 8 regimente de linie, 16 regimente de dorobanti, 8 batalioane de vanatori de munte, 2 brigazi de cavalerie, 4 regimente de artilerie, un batalion de geniu si o flota pe Dunare, cu 4 nave si mai multe slepuri si salupe, cu un efectiv de 58.700 de militari. Acum 130 de ani, Armata Romaniei a avut prima mobilizare reala (4-25 aprilie 1877), angajand un efectiv de 114.000 de luptatori, 12.300 de cai si 190 de tunuri; armata structurata pe doua corpuri de armata, dispuse pe un front de 650 de kilometri, de la Turnul Severin la Silistra, cu misiunea de a apara Tara impotriva invaziei otomane si de a asigura conditii favorabile marsaluirii armatei ruse si intrarii acesteia in lupta la sud de Dunare. Acest efort militar deosebit a facut posibila PROCLAMAREA INDEPENDENTEI DE STAT A ROMANIEI, la 9 mai 1877, pecetluita in marile batalii care au urmat, incepand cu 26 august 1877, continuate pana la 12 februarie 1878, cand trupele romane au inaltat, pe cele mai inalte edificii din Vidin