În zilele acestea, politica ne inundă de peste tot. Urechi, ochi, gură, mâini sunt toate ocupate cu fiertul ciorbei grase a politichiei. E aproape imposibil să fugi într-un ungher răcoros şi tăcut, în care să nu pătrundă zuruiala dinţilor de politician care clănţăne neîntrerupt bombe-cuvinte, pompoase-cuvinte, slinos de sincere cuvinte. Suntem din nou sub asalt. Politicienii, aceşti muppeţi cu personalitate multiplă, ne asaltează din nou, folosindu-se de toate proiectilele manipulării. Politica e peste tot. Suntem servii politicii căci, precum un iobag, cu cât ne înjurăm mai mult stăpânul, cu atât mai mult vorbim despre el, cu atât mai mult este prezent în viaţa noastră.
Am dorit să fug pentru câteva ore din vacarm. Am luat calea muzicii şi a rafinatului festival de jazz din Sibiu. Fiinţe de toate vârstele au umplut sala, dornice să uite mizeriile realităţii. Urma concertul unei cântăreţe excepţionale, câştigătoare a două premii Grammy, Dee Dee Bridgewater, a cărei venire în România ţine de domeniul miracolului. Miracol pregătit de atmosfera specială existentă deja în sală, similară emoţiei fragile cu care copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Când brusc, bocancul murdar al politicii a strivit din nou. De la microfonul organizatorilor s-a menţionat cu recunoştinţă prezenţa în sală a „domnului preşedinte Mircea Geoană“. Huiduieli violente au sfârtecat acea stare de graţie care se crease în aşteptarea artistei. Anunţul făcut ne azvârlise prompt înapoi, în noroiul cotidian. Mizeria politicii lovise din nou, fiind necesare minute bune pentru reducerea tensiunilor exploziv apărute printre spectatori. „Muzica, muzica, lăsaţi-ne cu mizeriile astea“, strigau mai mulţi tineri din sală.
Apare artista. Elegantă, zâmbitoare, simbol al normalităţii unei lumi din care noi încă nu facem parte. „Şi eu sunt ca voi când vine vorba despre politicieni. Politicienii trebuie să ne
