- Diverse - nr. 95 / 17 Mai, 2007 Faptul in sine nu are nimic spectaculos, nimic iesit din comun. Ineditul este ca acest clopotel va suna pentru elevi de acum 30 de ani. In anul 1977 absolvea la actualul Colegiu Tehnic din Tarnaveni, pe atunci Liceul Industrial de Chimie, dupa 5 ani de scoala (asa era atunci la astfel de licee) prima promotie de liceeni. Erau trei clase "paralele", doua cu profilul chimie anorganica si una cu profilul mecanica, elevii absolventi fiind considerati "muncitori cu inalta calificare", lucrand ulterior, o parte din ei, pe platforma Combinatului chimic din localitate. Am spus o parte, fiindca multi au urmat studii superioare, gasindu-si locuri de munca "acasa" sau in alte localitati. Pe atunci era ceva sa urmezi acest liceu, mai ales ca, la nivel national, industria chimica era intr-o perioada de varf. Ma numar printre absolventii acestei prime promotii, care acum, iata, traieste un timp al nostalgicei rememorari. Gandurile ma coplesesc si emotia da in floare. Ne vom intalni colegii acelei promotii impliniti si/sau neimpliniti, cu bucurii si necazuri adunate in acesti ani. Ne vom depana amintiri si vom incerca sa uitam pentru o clipa ca suntem parinti sau chiar bunici, ca avem fire de par alb si ca am parcurs cea mai mare parte din viata. Poate chiar ne vom inchipui ca suntem iarasi liceeni, permitandu-ne, doar intre noi, giumbuslucuri specifice acelei varste. Nu, pentru mine, liceul nu a fost "cimitir/ al tineretilor mele/pedanti profesori/si examene grele/…", ci a fost un loc-timp al invatarii zborului avand puf pe aripi. A fost un loc-timp in care am invatat sa ma uit mai adanc in mine, a fost un loc-timp in care am invatat sa inteleg lumea din jur; a fost un loc-timp unde locul a fost neverosimil de frumos si timpul netimp de grozav. Nu, n-am pierdut timpul degeaba. Am facut, cu bunele si cu relele ei, tot ce era atunci de facut. Am tr