- Editorial - nr. 95 / 17 Mai, 2007 Peste doua zile se va mai incheia un episod din spectacolul-mascarada cu care ne-a obisnuit, din cand in cand, "inteligenta" noastra clasa politica. La cinci luni de la intrarea oficiala in Uniunea Europeana ar fi trebuit sa avem parte de dezbateri pe cu totul alte teme, decat demiterea omului din varful piramidei, cu cea mai inalta functie in structurile unui stat democratic. Desigur, exista si cazuri extreme care se cer solutionate in acest fel, cum ar fi tradarea de tara, dar consideram ca indreptarea spre un astfel de deznodamant a luptei politice intr-o democratie constituie intr-adevar solutia cea mai proasta. O dovada de primitivism a partilor angrenate in conflict, care au gasit de cuviinta ca lichidarea brutala a adversarului politic, prin lovituri dure sub centura, ar fi solutia cea mai potrivita. De altfel, ceea ce s-a intamplat de o luna si mai bine de zile pe scena politica romaneasca, si indeosebi in Parlamentul Romaniei, care a declansat actuala stare de criza, nu constituie altceva decat o rabufnire violenta a tensiunilor acumulate la alegerile generale din noiembrie 2004, cand se pare ca alianta DA le-a cam suflat de sub nas puterea social-democratilor, intr-un mod nu prea englezesc, nu numai la nivelul Presedintiei, ci chiar si al Camerei Deputatilor. Desigur, ranile socialistilor s-ar fi putut cicatriza, si poate chiar uita, daca presedintele si-ar fi luat in serios rolul si si-ar fi vazut de treaba, trudind de zor pe ogorul natiunii. Numai ca, din pacate, Traian Basescu a confundat postul incredintat de popor cu cel de mascarici, incercand sa-si mai domoleasca plictisul ce-l toropea in scaunul prezidential cu escapade mondene si cu atacuri din varful sulitei, mai mult pentru a-si intarata adversarii politici si inevitabili colaboratori, decat pentru a-i indrepta. Nu spunem ca Basescu n-a facut si lucruri bune.