Cand vine momentul istoric si un stat se emancipeaza din proprietatea privata a cuiva, fie ca e vorba de un monarh absolut, de un grup privilegiat de oligarhi sau de aristocrati si incepe sa actioneze autonom, protejandu-se de imixtiuni, definindu-si un interes propriu, raportandu-se la cetatenii sai in mod egal? Pentru Anglia, acest moment a venit la finele secolului al optsprezecelea, cand

scandalurile de coruptie legate de Compania Indiilor au adus pe tapet (opozitia politica fiind foarte activa in acest sens) faptul ca majoritatea

pozitiilor publice erau cumparate, nu ocupate pe merit, ca insasi Coroana avea un sistem de privilegii, oferind clientilor sai pozitii publice perfect inutile, celor care veneau cu mosii si surse somptuoase de venit.

Pe la 1820 se facuse deja o lista neagra cu aceste privilegii ale Coroanei, si in cativa ani au fost retrase toate, posturile din serviciul civil au inceput sa fie ocupate pe merit, de functionari de cariera, iar cativa ani mai tarziu etica in noua birocratie era atat de ridicata incat simpla banuiala de necinste ducea la sinucideri si demisii de onoare.

In Suedia, cam in aceeasi perioada, motorul a fost tot competitia politica, opozitia plangandu-se ca executivul tine confidentiale informatii privitoare la guvernare.

Cu ajutorul unui monarh luminat, si cu vantul in spate dat de nemultumirea populara (Suedia pierduse teritorii importante intr-un razboi catastrofal), s-a adoptat prima lege a transparentei din lume si cu ajutorul ei cele doua partide aristocratice s-au curatat de coruptie unul pe altul.

In America coruptia era inca o plaga la finele secolului XIX. Intelectualii au fost acolo decisivi, expunand in presa mecanismele corupte de la baza orasului american.

Pragul acesta descris de mine, de la vechile regimuri in care statul e in patr