Am sa inchei azi portretul Alexandrei, tanara de 20 de ani, studenta la Drept. Nu este nici olimpica, nici geniala, nici rebela, dar nici tocilara. Este un om fundamental bun, echilibrat, bine crescut, exact cat trebuie de matur pentru varsta sa. Un om normal intr-o societate anormala. Si este extrem de interesant de observat viata de aici prin ochii ei. Pentru ca ne-am putea da seama astfel ce viitor ar fi posibil sa ratam sau ce viitor ne asteapta daca nu avem grija de prezent.
Alexandra si-ar dori o lume mai curata si imi spune ca, poate, daca oamenii ar fi mai curati cu natura, ar fi si ei mai curati in sufletele lor si in comportament. O deprima poluarea, gunoaiele aruncate peste tot, disparitia padurilor, neglijenta si nesimtirea. Chiar isi face griji despre viitorul lumii in care va trebui sa traiasca. "E deprimant sa te gandesti ca peste 20 de ani este foarte posibil sa fie mai rau decat acum cand e oricum rau", imi spune ea. Cand iese in oras, se duce in parc, nu bate strazile ca sa se uite dupa masini scumpe, haine si vile de lux sau ca sa piarda timpul in cluburi. Ea se relaxeaza altfel. Nu ca are ceva cu cluburile, dar nu-i place lumea care merge acolo. Mai ales barbatii. "Barbatii sunt foarte superficiali, iar cei de varsta mea - imaturi. Se poarta frumos pana ii refuzi, dupa care isi dau arama pe fata. Asta pentru ca nici femeile nu se respecta suficient de mult, nu se impun si atunci nu primesc nici ele respectul cuvenit. Femeia nu trebuie sa ajunga sa depinda de vreun barbat. Ea trebuie sa aiba casa ei, masina ei, banii ei si cariera ei pentru a scapa de dominatia masculina."
Vreau sa vad mai departe cum percepe ea Biserica si care este relatia ei cu credinta. "Cred, am credinta in Dumnezeu, dar in felul meu. Dar am renuntat sa mai merg la Biserica de vreun an, desi inainte ma duceam foarte des. M-a dezamagit pentru ca am cautat
