Pentru cei care-si cauta modele in randul scriitorilor, modele deopotriva estetice si morale, Herta Müller este cu certitudine unul dintre ele. Stabilita in Germania din 1987, laureata a numeroase premii literare germane si internationale, scriitoarea nu se bucura inca de recunoasterea cuvenita in lumea literara romaneasca (cu exceptia Institutului Cultural Roman, care a avut-o invitata oficiala, in luna februarie), poate ca si alti scriitori romani exilati, perceputi ca alienati fata de cultura romana, si poate si din cauza apartenentei la minoritatea svabeasca din Banat. In realitate, ceea ce o "indeparteaza" pe Herta Müller ar trebui, dimpotriva, sa o apropie, pentru ca scriitoarea s-a autoexilat in urma hartuirii sistematice a Securitatii (concedierea din serviciu, refuzarea publicarii manuscriselor, interogatorii, amenintari cu moartea), iar opera ei s-a concentrat mai apoi, aproape in exclusivitate, pe tema dictaturii comuniste. In sfarsit, Romania ii datoreaza minoritatii de svabi din Banat una dintre putinele miscari de protest impotriva dictaturii, in anii 1972-1975, prin Grupul de Actiune Banat, format, de altfel, din scriitori (Richard Wagner, William Totok, Johann Lippet, Ernest Wichner s.a.). Desi debuteaza literar in 1982, Herta Müller nu incearca sa-si adapteze literatura vremurilor si se numara printre aceia care au ales libertatea, chiar daca stabilirea in Germania nu e perceputa ca o repatriere, ci ca o plecare "in bejenie": "Nu voiam sa parasim tara. Nu voiam sa ne urcam nici in Dunare, nici in aer, nici in trenuri de marfa…". Atitudinea scriitoarei este radicala in aceasta privinta, contrastand cu deja celebra teorie a "rezistentei prin cultura": "Un singur individ cazut victima unui regim e mai important decat o opera literara", marturiseste ea intr-un interviu recent din revista Observator cultural. Herta Müller scrie in limba germana, dar conti