În numărul din mai al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu, într-o spovedanie amintind de chinurile unui îndrăgostit înşelat care nu-şi poate ucide dezamăgirea decît mărturisind-o în faţa tuturor, îşi descarcă sufletul pe marginea ultimei puneri în scenă a lui Mihai Măniuţiu. Avem de-a face cu tonul amar al unui gazetar silit să contemple eşecul unui regizor de teatru. Se subînţelege că obiectul simpatiei ultragiate este chiar Mihai Măniuţiu: "Mai rar aşa cădere în sine, vid exasperant şi fioroasă umplere cu noroi cum am avut la spectacolul lui Mihai Măniuţiu cu Iubirea Fedrei, acea dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ş...ţ Poate că pentru Sarah Kane şi adepţii desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesaţiu vulvar şi cruzime falică. Nu-i poţi convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv şi convulsiile animalice, într-o morbidă beţie de sînge, greaţă şi orgasm epileptic? ş...ţ Şi totuşi, un ce profit tot am avut. Cît m-am perpelit pe scaun în faţa zvîrcolirilor de o ridicolă lubricitate a turmentului vaginal revărsat tsunamic peste micuţa scenă a pătimirilor doamnei Kane - a cărei morală supremă se rezumă la binecunoscutul Ťfarg you, farg him, farg them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu de urîţenii ce ne îmbibă de atîţia ani fiinţa."

În acelaşi număr, S. Damian semnează un eseu critic şi deopotrivă încîntător pe marginea operei lui Marin Preda, intitulat "Mersul îndărăt. Posteritatea lui Marin Preda". Potrivit criticului literar, evoluţia operei lui Preda seamănă cu o curbă ascendentă al cărei vîrf, reprezentat de Moromeţii, este urmat de o linie descendentă coborînd tot mai mult pe măsură ce romancierul îşi va scrie romanele. "Marin Preda s-