Numele dvs. întreg este Crăsteţi Lazăr-Raoul, şi odată cu dezvăluirea lui sperăm să treceţi fie şi cu un pas mai departe faţă de nivelul de până acum a ceea ce aţi scris la adăpostul anonimatului, chiar dacă aţi depăşit prima tinereţe. Studii medii şi-o calificare la locul de muncă, o meserie pe care o iubiţi dacă aţi rămas la ea. Aşezat la casa lui, părinte a patru copii, în poezie autodidact, Poezia care v-a învăţat, cum spuneţi, că drumul uşor nu-i bun, ci drumul greu, care are frumuseţea lui şi satisfacţiile lui. Doriţi răspunsuri simple, ca să puteţi face "schimbarea necesară pentru poezii mai bune". Vreţi să ştiţi motivul pentru care "nu toate poeziile sunt reuşite". Şi vă gândeaţi la o lipsă de condensare a textului, condensare pe care dacă aţi putea-o atinge, lucrul ar fi în beneficiul poeziei, "plasând paralelismele şi simetriile la locul ce li se cuvine". Mai mult ca sigur că scrieţi doar în momente binecuvântate, când viaţa vă oferă un răgaz, când revelaţia dă năvală în plin şi ca o fiinţă puternică vă loveşte ameţitor în piept. Nu vă rămâne decât s-o notaţi bucuros, ca şi luată de-a gata, şi s-o contemplaţi finită, pe hârtie, fără să-i mai adăugaţi ori să-i eliminaţi vreo silabă, vreun cuvânt altul, cu sunet mai bun, cu semnificaţie dincolo de puterea emoţiei intime care v-a aprins doar o clipă imaginaţia. Să luăm ca exemplu un text ultrascurt intitulat Două întreguri: "Viaţa şi moartea/ două întreguri separate sînt/ ca roţile de la bicicletă/ şi când una se dezumflă/ cealaltă/ aer ia". Am vrea să înţelegeţi că dacă cineva, oricine, ar încerca să vă convingă, şi astfel să vă demobilizeze, că textul este ratat până la urmă din chiar cauza metaforei pe care vă sprijiniţi, să nu-l luaţi în seamă în totalitate. Că viaţa şi moartea sunt şi în viziunea noastră fiecare un întreg, dar poate şi două, îngemănate dar poate şi separate, cititorul poeziei cu această t