Secolul al XIX-lea este secolul calatoriilor - in Europa si din Europa in toata lumea. E secolul cailor ferate si al vapoarelor. O intreaga literatura surprinde ritmul rotilor de tren, asteptarile, lungile si infriguratele asteptari prin gari sau prin porturi, povestile de dragoste cu bucuria si melancolia lor, fluturatul batistelor de la ferestrele vagoanelor sau de pe puntile vaselor, pulberea de apa a aburului locomotivelor sau vapoarelor ce se pierd in departare, sirenele care tasnesc prin vazduhul orizonturilor in necontenita schimbare. ..
Nu suntem inca in era marilor viteze, fascinatie a secolului urmator, dar traim din plin toate starile sufletesti ale unei vieti care iese din cadrul de pana atunci.
S-a mai spus ca, in ciuda faptului ca Napoleon I a trait la 19 secole dupa Cezar, deplasarile sale prin batalii si prin istorie s-au facut tot pe cai. Distanta medie parcursa cu acestia era de pana la 30 km pe zi, pe drumuri mai curand ale naturii decat ale omului. In spatiul romanesc, aceste drumuri ii impresioneaza puternic pe toti calatorii straini, uimiti ca, in ciuda starii lor triste, deplasarile se realizeaza totusi cu destula rapiditate. "Romania n-are nevoie de cai ferate, fiindca posta ei merge tot atat de repede!" Sunt cuvinte ale lui Carol I, care nu ascund ironia. Nici el nu credea in schimbarea starii drumurilor din tara peste care incepuse sa domneasca. Prea era dramatica. Dar cand paraseste pentru prima data Romania dupa urcarea sa pe tron, pentru a se duce in Occident - era la 26 august 1869 -, o face calatorind cu trenul de la gara Filaret la Giurgiu in 2,5 ore, apoi cu vaporul Romania si cu vasul Stefan cel Mare.
Ziua de 15 septembrie 1830, cand drumul de la Liverpool la Manchester fusese strabatut cu 58 km/h pe calea ferata, schimbase istoria. Iar noua cucerire tehnica nu intarziase sa-si faca simtita prezenta in spa
