Sunt indicii si dovezi ca exista ingrijorari in cancelariile occidentale, de ambele parti ale Atlanticului. Nu-ti place sa vezi o tara aliata, membra aUniunii Europene, intr-o criza cu posibile efecte imediate si de perspectiva de o anume severitate. Romania a ramas datoare cu unele progrese pe care UE le astepta si care acum par, in cel mai bun caz, sa se amane pentru o data pe care nimeni nu o poate prezice cu certitudine. Limbajul ascutit al protagonistilor prezentei crize este un indiciu ca referendumul de sambata viitoare va reglementa doar statutul lui Traian Basescu, nu insa si ruptura dintre partenerii de guvernare. Cum vor functiona organismele puterii dupa aceea? Presedintele, intarit de victoria probabila la referendum, se va multumi sa revina la Cotroceni si sa-si exercite puterile limitate pe care i le acorda Constitutia sau va continua conflictul? Alianta PNL-PSD-PRM-UDMR isi va pansa ranile si va accepta verdictul electoratului? Intr-o tara cu o democratie bine inradacinata s-ar putea intrevedea un raspuns destul de clar, dar in Romania? Toate aceste intrebari se pun si la Bruxelles, si la Washington, probabil si in alte centre mondiale. Iar raspunsurile ori nu sunt clare, ori nu sunt incurajatoare. Despre preocuparile partenerilor europeni stim destul de bine. Dar care sunt cele ale Washingtonului? M-am intors de curand de la Washington si cred ca pot sa va raspund cu destula certitudine. Intai, este desigur vorba de un partenerNATO si destabilizarea politica pe care criza interna o sugereaza nu este de bun augur. In al doilea rand, relatia Romaniei cu Statele Unite este un subiect de controversa in aceasta criza, desi protagonistii ei il pastreaza oarecum in surdina. Presedintele suspendat tine, dupa toate indiciile, mult mai mult la relatia cu America decat primul ministru Tariceanu. De pilda, chiar in toiul crizei si cu un presedinte interimar, guv