In august 1942, Escadrila Sanitara - numita acum Escadrila 108 Transport Usor - este deplasata in sectorul Stalingrad, mai intai pe aerodromul de la Kotelnikovo, apoi pe cel de la Plodovitoje. In aceasta campanie, escadrila primeste noi aviatoare: Victoria Pokol, Maria Nicolae si celebra Smaranda Braescu. Aceasta din urma avea sa faca si zboruri - din proprie initiativa - ca pasagera la bordul unor avioane de bombardament greu Heinkel 111, deasupra Stalingradului.

"Noi locuiam in corturi, povesteste Mariana Dragescu. Localitatea - Kotelnikovo - era mai departe, dar noi eram in plina stepa. Pentru ca noaptea ar fi putut sa ne atace partizanii, cum se lasa seara, erau instalate in fata corturilor niste pusti-mitraliera puse pe triplete, langa care stateau de veghe, pana se lumina de ziua, soldati romani (...). Noptile erau foarte reci. Ziua, o caldura de nu se putea sta in corturi, apa de baut ni se aducea in niste canistre cu avioanele de transport... O totala lipsa de confort. Climatul era de stepa: frig si caldura excesiva."

Neprevazutul nu o ocoleste. Uneori, problemele tehnice ivite la motorul avionului o pun in situatii dificile. Asa s-a intamplat intr-o zi cand, transportand doi raniti cu RWD-ul, se vede silita sa aterizeze fortat din cauza unei defectiuni a motorului. Aterizeaza pe un teren accidentat, temandu-se sa nu capoteze. De sus, era vizibil un tanc sovietic distrus, rasturnat cu senilele in sus. Turela era sarita ceva mai departe, si langa tanc, uleiul scurs forma o pata intinsa. La cativa metri, cadavrul carbonizat al unui tanchist sovietic completa privelistea intr-un mod macabru.

In lipsa unui mecanic, Mariana incearca sa rezolve singura problema tehnica a avionului. Lucra cu infrigurare, fiindca se lasa seara, era intr-un loc pustiu, necunoscut si, in astfel de situatii, riscul aparitiei partizanilor nu era deloc de negli