Decadenta fara decadentism se traieste la nivelul individului si al intregii societati fara urme estetice. Epoci decadente au mai existat in istorie. De exemplu, Baudelaire era constient ca societatea se duce de rapa, dar il ajutau sa respire urmele estetice: arta, poezia, filozofia etc. Exista poezia simbolistica, parnasiana, abstracta sau scepticismul filosofic al lui Nietzsche sau Kierkegaard.
In Romania din vechime, desi nu exista o aristocratie care sa sustina mecenatul, existau totusi demografii ale elitelor literare precum George Calinescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Ion Barbu sau Octav Sulutiu care debuta la 23 de ani cu romanul Ambigen, iar la 40 de ani murea de congestie cerebrala, constient de realitatea decadentei fara decadentism deschisa dupa 1947.
Astazi ne descompunem pe picioare, oamenii care traiesc decadenta nu au constiinta ei; sunt lipsiti de luciditate si sunt sclavii banului si ai proiectelor false - de la cel individual privind profesia la cele de mari afaceri. Nu avem elementele de decadentism, fara arta moderna, fara rafinamentul degajat al acesteia.
Social vorbind, "investitorii strategici" traiesc exlcusiv din devalorizarea fondurilor bugetare - vezi "baietii destepti" din domeniul energetic. La noi mafia nu pirateaza, ci fura de la buget. Ca sa piratezi trebuie sa produci si chiar sa creezi produsul cat mai calitativ, pentru a fi luat drept produsul original. In Occident marfurile piratate sunt identice cu cele originale, chiar si calitativ, insa la noi, recunosti marfurile piratate tocmai pentru ca iti pot face probleme sau disconfort.
In Romania mass-media lucreaza involuntar la compromitere, iar justitia nu da niciodata decizii definitive, orice lege romaneasca lasand loc de interpretare.
Se poate trai si fara cultura, aidoma unei mase de sclavi manipulabili? Romania ultimelor decenii demonstreaza c
