Pentru ei, adevarata Revolutie, eliberarea de sub teroarea politica, a venit odata cu Monica Macovei si s-a desavarsit pe 8 mai 2007. Toti judecatorii si procurorii care l-au trimis fara sa clipeasca in boxa acuzatilor pe ministrul Tudor Chiuariu, suspectul numarul unu al marelui guvern liberal, au scris, saptamana trecuta, Manifestul de Independenta al Justitiei din Romania. Zeci de proteste, iesiri publice curajoase si demisii rasunatoare l-au condamnat fara drept de apel pe insusi ministrul Justitiei. Cine a mai vazut asa ceva? Cand ati mai pomenit, dupa ‘90 incoace, un denunt mai viguros al presiunilor politice? Amintiti-va de sinistra epoca Stanoiu, de linistea si paralizia din sistem. De frica, de ezitarile si, pana la urma, de lasitatea magistratilor intimidati cu excluderi exemplare din magistratura. Cine indraznea pe atunci sa ridice glasul? Din sistem, nimeni. Din afara lui, o mana de ONG-uri. In 25 mai 2001, Ovidiu Budusan, pe atunci procuror temut in special de liderii PSD, fusese pedepsit cu excluderea din magistratura. Au plecat acasa si altii ca el. Epurarile politice dinParchetul General si anchetele staliniste care au urmat sub Guvernul Nastase (cazul Mugur Ciuvica, Armaghedon) au fost posibile din cauza slabiciunii sistemului. Ii lipsea curajul rezistentei din interior. Pe atunci nimeni nu protesta, nu se revolta si nu semna apeluri. Pe atunci era o liniste de mormant, pe care PSD si PNL o regreta astazi profund. Pe atunci, dosarele se musamalizau, balteau sau se topeau la comanda politica. E drept, pe atunci se scandaliza doar societatea civila, iar guvernul isi vedea in liniste de ale lui. Pe atunci, adevarat vorbeste PSD, era liniste si pace. Manati de instincte de conservare si constransi cu mecanisme de sanctiune perfect controlabile politic, magistratii din Romania au tacut. Atunci, magistratii tineri n-au avut nici o sansa. A trebuit sa aleag