In ultimii cinci ani, aceasta practica a devenit tot mai raspandita, principalii promotori fiind state precum Iran, China si Arabia Saudita, se arata in raportul OpenNet Initiative ce va fi lansat vineri la Universitatea Oxford din Anglia.
“Este o crestere alarmanta”, spune Robert Deibert, profesor de stiinte politice la Universtitatea din Toronto.
“Odata ce aceste programe de cenzura sunt instalate, autoritatile isi dau seama ca Internetul poate fi controlat. In trecut exista un mit care spunea ca netul nu se supune regulilor. Acum guvernele isi dau seama ca situatia e exact pe dos”. mai spune Deibert.
“In loc sa blocheze toate site-urile, guvernele se concentreaza doar pe o anumita categorie de site-uri si aplicatii precum YouTube, Skype si Google Maps. Cenzura mai este instituita si asupra paginilor web ale anumitor organizatii politice, insa acest lucru se petrece cu preponderenta in timpul perioadelor electorale”, a adaugat profesorul Robert Deibert.
Aproximativ 100 de cercetatori de la universitatile citate au descoperit aproximativ 200 de mii de exemple ale modului in care functioneaza cenzura.
Studiul arata ca majoritatea tarilor evaluate, odata ce isi dau seama de potentialul imens al programelor de cenzura, incep sa le extinda la o categorie mult mai mare de subiecte sensibile.
Tari precum China, Iran, Siria, Tunisia, Uzbekistan, Oman sau Pakistan cenzureaza o categorie foarte mare de teme. Tunisia spre exemplu, tara care in 2005 a gazduit summit-ul ONU pentru Societate Informationala, are patru mari teme pe care le cenzureaza: drepturile omului, opozantii politici ai guvernului, pornografia si site-urile care ofera solutii de a contracara cenzura.
Vietnamul si Uzbekistanul se preocupa in mod special de cenzurarea site-urilor locale, ignorandu-le pe cele internationale. Tarile
