Iata un titlu mult prea vag, care cu greu s-ar potrivi chiar si unei dezbateri de tipul acelordisputationes metaphysicae, de acum 8-9 secole, daramite unei emisiuni de televiziune, in anul 2007. Marti seara, la TVR 1, doua echipe sunt chemate sa se exprime, de pe pozitii antagonice, pe marginea unei teme politico-sociale impuse. As observa ca abordarea unui asemenea instrument de lucru poate da nastere la doua tipuri de confuzii: una de fond si una formala. Aceea de fond ar fi ca doua categorii filozofico-morale, de un atare calibru formator, nu devin operante cata vreme ele nu sunt si riguros circumscrise. Binele meu sau binele tau? E binele meu, neaparat, raul tau? Binele meu sau binele nostru? Putem ignora, in mod abuziv si discretionar, in numele binelui nostru, binele vostru? Intre egoism si aventurism colectivist, cu iz totalitar, intre strigatul disperat, neauzit, al celui nebagat in seama, si zbieratul de abolire a regulilor comunitare, ca stindard patat de sange, de legitimare a terorismului contemporan, mai incape si gandul catre celalalt, asa, pur si simplu, dintr-un sentiment elementar al datoriei umane si civice? Cat loc mai e, intre dreapta cumpanire si dorinta fierbinte de impartasire a "binelui", si pentru intepatura de vipera vicleana a ipocriziei nemântuite? In ce priveste confuzia formala in preluarea unui astfel de titlu, ea a fost vizibila in seara de 8 mai 2007, cand, in numele pretinsei echidistante intrinseci, Liviu Mihaiu a declansat si girat un proces fals in premizele lui si manipulator in desfasurarea pledoariilor partizane. Obiectul asa-zisei dispute l-a facut, in mod eronat, presedintele suspendat Traian Basescu, el insusi prezent in studio. Si asta pentru ca adevarata miza a controversei trebuia sa o reprezinte nu persoana presedintelui, ci actiunea initiata de parlament pentru suspendarea acestuia, in vederea demiterii. Toti fuseseram