De cativa ani, problema statutului final al provinciei Kosovo domina dezbaterile de pe scena internationala. Intrebarii daca unei provincii, parte a unui stat unitar, i se poate acorda privilegiul de a se transforma ea insasi intr-un stat nu i s-a dat pana acum un raspuns adecvat, deoarece exista temerea ca o asemenea solutie ar crea un precedent in relatiile internationale, rasturnand statu quo-ul existent privind inviolabilitatea frontierelor. La inceputul acestui an, emisarul special al ONU pentru statutul final al provinciei Kosovo, Martti Ahtisaari, a prezentat un plan de rezolvare a acestei probleme. La ora actuala este singurul document care propune o solutie. Adeptii pastrarii provinciei Kosovo ca parte a Serbiei nu au un plan coerent si nici un mandat din partea comunitatii internationale de a alcatui vreunul. Potrivit Planului Ahtisaari, Kosovo va trebui sa devina o societate multietnica asigurand respectul drepturilor omului si libertatile fundamentale in cel mai inalt grad, va trebui sa adopte o Constitutie si va avea dreptul de a fi membru in organizatiile internationale. Planul considera ca se impun masuri de protectie a drepturilor celor doua comunitati, albaneza si sarba, care sa asigure participarea comunitatii minoritare sarbe la luarea deciziilor politice. Cuvantul "independenta" este evitat cu grija, iar ratiunea acestei optiuni este usor de inteles. Incertitudinile Planului Ahtisaari Un element central al Planului Ahtisaari il reprezinta protejarea patrimoniului cultural si religios. Astfel, daca acest plan ar fi pus in aplicare, 45 de situri religioase (manastiri, biserici si alte situri semnificative ale comunitatii ortodoxe sarbe) ar fi incluse in Zone de Protectie pentru a impiedica orice posibila viitoare distrugere sau degradare. Aceste Zone ar urma sa fie protejate de o forta militara internationala care ar transfera treptat atributiile sa