tranziţie
ce vedem este o parte a memoriei universale care
loveşte
suspinul care ar vrea să se afle undeva departe
purpura istovită ca un cuplu
un fir al cuvintelor care trece prin lume
întorcîndu-se în locul iniţial
cei care au fost de faţă cînd se topea zăpada şi-au scris
se poate spune totul
de fiecare dată
se-anunţă ciuma pe o viforniţă cu soare
în burgul medieval e-o viaţă mai bună
decît aici
ruine ale fatalităţii fără deşert în jur
alcătuieşte un desen cu mîna în aer şi-l vei regăsi
într-o arhivă a zeilor
pe serpentine acum se ridică ceaţa unui orizont hăituit
citesc sens unic
nu ştiu dacă putem înainta
pe o vreme ca asta
e-o transparenţă ca peste un lan de bumbac
în marea tranziţie
de care nu se mai ştie nimic
ar trebui să fim
legaţi de catarg
pînă la ultimul.
arhiva din spatele asinilor
completezi ceea ce ştii despre mine cu ceea ce
ce ştii despre tine
mi-am spus că nimeni nu mai crede în muzica
ghettoului
niciodată repetitivă
şi-n marionetele
literaturii multilingve
cărora nu le ajung dezastrele din jur
deşi cam astea îţi arată calea în plină revelaţie
anchetele au fost oprite
de emoţia victimelor
de jurnalismul unor trusturi
cu fabrici de conserve
orbim în faţa icoanelor
hrănim păsările pe-o uliţă
a unui fost paradis
învăţăm să conducem maşinile la fel
cu profesioniştii
cîteva secunde steaua bătrînilor
se află pe umerii însîngeraţi
ai contestatarilor
lumea se va despica într-o zi mai clar decît
în imaginaţia noastră
