Libertatea presei e o temă "fierbinte" oriunde pe glob, iar rapoartele anuale ale organizaţiilor internaţionale devin, de fiecare dată, un motiv de reflecţie despre relaţia dintre politică, economie, justiţie şi a patra putere în stat - presa. Tema devine cu atît mai actuală cu cît anul acesta, Ziua Libertăţii de Exprimare (sărbătorită pe 3 mai) a picat într-o perioadă în care mass-media, oamenii politici şi cetăţenii din România se pregătesc pentru un referendum provocat tocmai de tensiunile (şi relaţiile prea intime) dintre oamenii care stăpînesc economia - inclusiv patronii de presă - şi cei care ar trebui să se ocupe de domnia legii. Cele două rapoarte despre libertatea presei din România, publicate aproape simultan, la începutul lunii, oferă o imagine detaliată a relaţiilor dintre economie, politică şi mass-media. O veste bună şi una proastă: Freedom House consideră că situaţia media s-a îmbunătăţit "substanţial" în România după instalarea la Cotroceni a preşedintelui Traian Băsescu. Agenţia de Monitorizare a Presei (membră a reţelei Reporters sans FrontiÂres) spune că, dimpotrivă, anul 2006 a adus un regres al libertăţii jurnaliştilor. Cele două concluzii, aparent contradictorii, se referă, fiecare, la un fragment, la o părticică de realitate - ambele sînt la fel de valabile! Să le luăm pe rînd...
Locuri şi topuri
În clasamentul internaţional al libertăţii presei realizat de Freedom House, România se află pe locul 90, alături de ţări precum Brazilia, Timorul de Est, Salvador, Lesotho, Nicaragua şi Peru; nici vecinătatea cu aceste state - unele mai dezvoltate, altele în curs de democratizare - şi nici cele şase puncte cîştigate în top faţă de clasamentul pe 2005 nu spun prea multe despre performanţele reale ale jurnaliştilor din România, despre capacitatea lor de a-şi crea un spaţiu de libertate. Dacă topurile contează, atunci grăitoare este rap
