După cum se ştie, China este ţara ceaiului. Aici, el nu este o simplă plantă cu care se poate potoli setea, ci este şi baza unei culturi. Lunile martie şi aprilie reprezintă sezonul de cules al ceaiului. În sudul Chinei, este un lucru obişnuit ca în această perioadă să întâlneşti fete care culeg frunze fragede de ceai cântând diverse melodii.
Ceaiul are o istorie de peste 5.000 de ani în China. Potrivit tradiţiei, strămoşul legendar al chinezilor, Shennongshi, pentru a găsi plante medicinale necesare vindecării bolilor, a descoperit că numai ceaiul are calitatea de a potoli setea şi de a elimina substanţele nocive din corpul uman. Băutul ceaiului este un obicei străvechi şi foarte răspândit, care în secolul X a devenit o adevărată cultură.
Lacul de Vest se află în oraşul Hangzhou, zonă unde se produce din belşug renumitul soi de ceai Longjing, care are o aromă fină, suavă.
Actuala cultură a ceaiului s-a format în secolele X-XI. Potrivit acesteia, băutul ceaiului constituie un moment de relaxare şi desfătare. Se cere nu numai un ceai de bună calitate, ci şi un mediu ambiant agreabil, ceşti de porţelan sau ceramică fină, până şi procedeul de preparare a băuturii de ceai este complicat. Acest procedeu
s-a răspândit şi în Japonia şi s-a păstrat integral până în zilele noastre, iar servirea ceaiului este o plăcere pentru chinezii de rând, care, după o zi de muncă, stau cu prietenii sau cu familiile în ceainărie, amplasată de obicei într-un mediu liniştit şi plăcut. Aceste clipe oferă un bun prilej de comunicare. În provincia Sichuan, se pot întâlni la tot pasul ceainării. De la profesori la muncitori, toţi preferă să se odihnească în asemenea localuri, să aibă întâlniri cu prietenii.
A oferi un pahar cu ceai este o tradiţie multimilenară în China pentru primirea oaspeţilor. Se poate spune că aceasta a devenit ritualul de politeţe cel mai popula
