În ateliere, maiştrii joacă table şi spun bancuri, în loc să ţină cursuri practice care să-i ajute pe elevi să deprindă o meserie La jumătatea Anului European al Egalităţii de În ateliere, maiştrii joacă table şi spun bancuri, în loc să ţină cursuri practice care să-i ajute pe elevi să deprindă o meserie La jumătatea Anului European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi, copiii cu nevoi speciale învaţă după manuale de acum 10 ani şi după xeroxuri, cu marginile roase şi înnegrite de vreme. Materialele necesare desfăşurării procesului educaţional ori sunt prea puţine, ori lipsesc cu desăvârşire. Într-o vizită incognito în trei centre din Capitală, am descoperit că, în atelierele de lucru, maiştrii jucau table şi se ţineau de bancuri, iar elevii, în loc să înveţe meserie, băteau mingea pe terenul de fotbal. După cum s-a hotărât la Bruxelles, 2007 este anul în care ar trebui să celebrăm egalitatea de şanse în societate. A fost elaborat chiar şi un proiect botezat pompos "Strategie Naţională pentru Implementarea Anului European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi". Însă situaţia la faţa locului este alta. Pentru copiii din şcolile speciale, de 10 ani nu s-a mai tipărit un manual nou, iar materialele didactice ori sunt prea puţine, ori lipsesc cu desăvârşire. Marilena Geabău, psiholog şi logoped la Şcoala specială nr. 4 din Capitală, spune că de multe ori a cumpărat din propriul salariu tot ce era necesar pentru a-şi desfăşura orele, chiar şi haine sau jucării. Elevii de-abia descifrează literele după xeroxuri "Pentru şcolile speciale nu avem auxiliare. Ultimele manuale au fost publicate în urmă cu 10 ani, iar copiii aceştia nu au după ce învăţa pentru că ele s-au tot ros. Acum s-a ajuns să nu se mai înţeleagă nimic nici după xeroxuri", s-a plâns Marilena Geabău. "Învăţăm după xeroxuri ale xeroxurilor", continuă o altă profesoară, arătându-mi copiii care se chinuie să des