Au trecut ceva ani de când n-a mai ieşit un album Viţa de Vie pe piaţă. Timp în care multe trupe bune şi-au înregistrat albumele în studioul lor, ei n-au avut timp şi inspiraţie să se Au trecut ceva ani de când n-a mai ieşit un album Viţa de Vie pe piaţă. Timp în care multe trupe bune şi-au înregistrat albumele în studioul lor, ei n-au avut timp şi inspiraţie să se producă şi pe ei înşişi. Şi a ieşit într-un final Egon. Un album ca acelea vechi doar că are un sound de 2007. Bun. Alternativ.
Ţinteşte direct la puştii între 11 şi 18 ani. Numai că suntem în 2007 şi Viţa de Vie are o problemă foarte mare. Din 1996 încoace, când a apărut Rahova, scena de rock alternativ nu numai că a progresat, dar, cel puţin la nivel mondial, a devenit şi cea mai importantă. Până şi la noi s-au mişcat lucrurile. Încet, dar sigur. În 1996, în afară de Timpuri Noi nu prea aveai chiar aşa de multe variante de ascultat,- în afară de rockerii clasici precum cei de la Iris. Acum însă locul unu pe scena de alternativ aparţine Omului cu şobolani. Şi nici nu sunt singurii.
Ce-i drept, Viţa de Vie vine cu un album bun, din punctul de vedere al acestei muzici. Dar nu mai aduce nimic nou ca ofertă către un public care nu-i mai simpatizează oricum prea tare, dovadă prezenţa cam slabă de la lansarea de joi. Dar nu-i chiar un capăt de ţară, căci se poate întâmpla şi la case mai mari. Linkin Park au scos "Minutes to Midnight" de câteva zile. A fost o adevărată pandemie internetistică.
După care s-a auzit clar, din difuzoare de toată lumea, sunetul îngrozitor al unui uriaş balon care se dezumflă. Pentru că, pe cât de aşteptat era noul album Linkin Park, pe atât de mare este dezamăgirea. La fel ca şi în cazul lui Despot şi ai lui, Chester şi compania n-au venit cu nimic nou. Iar combinaţia de nu-metal cu scratch s-a cam fâsâit. Aşa că, Viţa de Vie şi Linkin Park:
