Sînt la modă comparaţiile. Am auzit că Băsescu este un fel de Hitler. Apoi că e Mussolini. Le-au scăpat ticăloşi mai vechi. Catilina ce avea? Putea să treacă şi Mircea Geoană drept Cicero. Nu poţi să-i acuzi că sînt băieţi citiţi, au rămas la Hitler.
Vorba domnului Cosaşu: nu am văzut dictator care să permită să fie făcut dictator la televizor. Generalul De Gaulle a lăsat o vorbă memorabilă care se potriveşte la fix. În timp ce era acuzat de stînga că urmăreşte un regim personal, că vrea să facă din Franţa o dictatură, generalul a ajuns în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Şi a spus: ce părere aveţi de un dictator ajuns la balotaj?
Mai nou, am văzut altă comparaţie la modă: Băsescu este un Hugo Chávez al României. E uşor de înţeles mai ales pentru străini. Chávez este noul băiat rău al lumii, un sărit de pe fix care a pus la pămînt una dintre cele mai stabile democraţii din America latină (o performanţă în zonă).
Oare cum seamănă Băsescu cu Chávez? Să-i comparăm, coane Fănică! În 1992 locotent-colonelul Chávez a încercat o lovitură de stat. Nu i-a reuşit. Mai tîrziu, a ajuns totuşi preşedinte. A dizolvat Parlamentul bicameral, a schimbat Constituţia şi a instituit un legislativ unicameral, cu de la sine putere. A naţionalizat industria petrolieră, s-a pus cu amenzi pe organele de presă care îl enervau, pînă le-a închis. A interzis ONG-urile care îl criticau, a înarmat populaţia săracă, formînd miliţii populare care să-l apere de capitaliştii răi şi de americani. A arestat ziarişti pentru că exprimau dubii faţă de sănătatea sa psihică şi şi-a creat propriul show de televiziune unde stă cu orele şi face năzbîtii (a invitat-o în direct pe Condoleezza Rice la o partidă de amor la nivel înalt). Seamănă cu Băsescu, nu?
Dacă tot sîntem stîrniţi spre comparaţii, haideţi să comparăm. Să comparăm suspendarea lui Băsescu cu demiterea lui Ca
