Euro-grimase Evenimentele din ultimele saptamini, pe fondul procedurii de suspendare-demitere a presedintelui, ne-au aratat cit de fragile sint democratia si statul de drept in Romania. Normele se modifica in timpul jocului, Curtea Constitutionala spune ca totul e OK. Regula decizionala la referendum nu mai e neutra in raport cu cele doua alternative - daca vrei cu tot dinadinsul sa dai o interpretare literala, e mai greu sa mentii presedintele in functie, decit sa-l demiti. Este adevarat ca, aici, Curtea nu si-a spus ultimul cuvint, in sensul ca, in cazul unei prezente insuficiente, incercarea adversarilor de a-l mai tine pe tuta pe Basescu ar putea fi blocata. Se pare, insa, ca vom avea parte de o prezenta consistenta, astfel ca verdictul urnelor va fi clar si de necontestat. In ceea ce priveste partida propriu-zisa, coalitia a parut surprinsa de faptul ca Basescu a transformat disputa intr-una cu Parlamentul, speculind cu singe rece proasta imagine a acestei institutii. Nu avea sens sa se razboiasca cu partidele, pentru ca dorea sa decupeze cit mai mult din electoratul lor - astfel ca a nominalizat doar citeva personalitati, tinte facile. Basescu a cistigat si batalia esentiala a conceptelor-cheie: „oligarhii" sau „cei 322" par a-si fi atins tinta. Cel putin asta sugereaza faptul ca domnul Geoana si alti lideri PSD au incercat sa indrepte cuvintul „oligarhi" contra initiatorului - o tactica total nerecomandata in campanii.. Spre surpriza adversarilor, Basescu nu si-a pierdut vremea cu justificari, ci a contraatacat si a emis propriul mesaj, transformind lupta intr-o campanie electorala sui generis, in care a candidat singur. Intrebarea „sinteti de acord cu demiterea...?" s-a transformat in: „il mai vreti...?". Intr-o mare de mesaje negative, Basescu a emis pe final si unul cu tenta pozitiva, raspunzind oarecum curiozitatii publicului interesat si de viata de dupa