Poveşti resorbite în spatele numelor, asta ascunde, de fapt, istoria străzilor din Cetatea Banilor. Locurile vechi continuă să trăiască discret în oraşul nou. Biografie nu au doar oamenii, ci şi străzile, iar cartierele nu fac nici ele excepţie. O întoarcere în alte vremuri, o călătorie cu maşina timpului. Un prim popas în secolele XVIII-XIX. Altă Craiovă, Alt oraş, împărţit în mahalale, grupate se pare în jurul bisericilor, căci ele erau cele care dominau arhitectura zonelor. Ne oprim curioşi în mahalaua Bariera Diului. Corespondentul zilelor noastre al acestui loc pitoresc, Calea Bucovăţ. Mahalaua Băşică, alt loc care-şi poartă numele prin istorie de la forma turlei bisericii în jurul căreia se formase, ca o băşică. Mereu alte personaje care vin să dea culoare locului. Şi mergem mai departe, discret, căci ne simţim asemenea unor ciudaţi într-o lume atât de pură, de frumoasă. Îi urmează mahalaua Brânduşa. Şi astăzi o stradă îi mai păstrează numele. O conversaţie dintre doi localnici, ce aparţin timpului, ne dezvăluie un mister. Casa aceea, cea mai cea dintre toate, nu aparţine vreunei feţe luminate, ci chiar unuia dintre cei mai cunoscuţi tenori ai vremii, Grigore Gabrielescu.

La pas prin mahalalele urbei Alt popas, mahalaua Dorobănţia, azi strada Bucovăţ, un loc al dorobanţilor, slujitori domneşti care asigurau securitatea urbei. Îşi împărţeau domeniul cu grădinarii şi pescarii. Participau deseori la serbările lor, îi iubeau şi respectau. Nu le ponegreau numele, ba mai mult, se închinau în faţa steagului care îi reprezenta. Nici birjarii nu erau mai prost văzuţi. Beneficiau de aceleaşi tratament. O armonie perfectă, cum rar îţi mai este azi dat să vezi. O mahala vecină, mahalaua Maica Precistă Oota, astăzi Liceul nr. 1, lângă vechile cazărmi, strada General Dragalina de azi. Piciorul străbate alte şi alte locuri, mahalaua Mântuleasa, pe strada Unirii de