Acum cateva zile, o tanara era victima unui accident cu o puternica incarcatura simbolica.
Caramizile aparente de pe fatada unui bloc comunist i-au cazut in cap. Fata a ajuns la spital si, dupa o zi de coma, a murit. S-a descoperit ca intreaga fatada a blocului dauneaza grav sanatatii trecatorilor.
Nu este singura bomba cu ceas din marile orase, iar primariile par confuze atunci cand sunt intrebate care este amploarea fenomenului. Probabil ca mare, daca judecam dupa miile de kitsch-uri arhitecturale care pocesc orasele tarii. E cazul miilor de blocuri construite in perioada comunista, care nu respecta nici un standard arhitectonic. Sunt diforme si periculoase. Au fost construite unul linga altul, incalcand orice drept la intimitate. Trecerea timpului a adaugat un strat profund de mizerie peste uratenia initiala a blocurilor. Privite de aproape, observam ca sunt macinate in profunzime de vibratiile altminteri insesizabile ale solului, ca fisurile s-au intins ca ridurile prin structura de rezistenta a cladirilor si ca aceste blocuri au inceput sa depaseasca in mod periculos perioada de garantie. Ele au devenit, nu doar ipotetic si subliminal periculoase. Nu ne ataca doar vederea, nu ne marcheaza doar gandirea, ci stau sa se transforme in capcane mortale la primul seism mai serios care ne pandeste din vagaunile sale tectonice.
Intr-o perioada in care, teoretic, toata lumea vorbeste despre necesitatea dezvoltarii pe orizontala a oraselor, marile constructii au devenit un balast de care nimeni nu stie cum sa scape. Cartierele de locuinte reprezinta o parte insemnata a zonelor locuite din orase si e greu de imaginat metoda prin care ar putea fi culcate la pamant. Pe de alta parte, practica ne omoara. Practic este, in viziunea primariilor, sa pastreze intacte ghetourile comuniste pentru a nu accentua criza endemica de spatiu a oraselor romanesti. De ac
