Alexandru Dobrescu - Domnule, politicienii nostri ori sunt de-o naivitate fara egal, ceea ce mi-e cam greu sa presupun, ori sunt masochisti!
- Cum asa? il intreb pe amicul meu, psihiatrul, cu care impartasesc raceala unei beri de la gheata.
- Simplu! zice el. Nu striga ei de cateva luni bune ca o convietuire cu Basescu e imposibila si ca inlaturarea lui definitiva din politica ar fi unica solutie pentru tara?
- Ba da.
- Si atunci de au purtat aceasta campanie isterica in contra lui?
- Pai, nu era normal sa le explice alegatorilor de ce l-au suspendat si de ce cred ca referendumul ar trebui sa se soldeze cu demiterea lui? replic eu incercand sa ghicesc unde vrea sa ajunga.
- Desigur. Numai ca, daca voiau sa obtina demiterea, de ce a fost nevoie de tot circul din ultimele saptamani, de acuzatiile grave, dar strict principiale, de limbajul agresiv al suburbiei, de tonul inflamat pana la isterie, de gesturile grosolane, de lozincile penibile?
- Isi vor fi inchipuit, probabil, ca in felul acesta sunt mai convingatori.
- Convingatori ar fi fost daca veneau cu argumente simple si clare, cu dovezi ce nu ingaduie interpretari si, deci, controverse. Insa chiar si atunci rezultatul ar fi fost discutabil in absenta tonului potrivit, care trebuia sa fie rece, fara patima, strivitor. Inversunarea, patima nu produc solidarizare, ci, dimpotriva, ridica semne de intrebare si trezesc indoieli. Atacandu-l din toate partile si cu atata lipsa de masura, coalizatii inamici ai presedintelui suspendat n-au reusit decat sa ingroase randurile simpatizantilor sai, mai numerosi cu fiecare nou miting menit sa-l discrediteze, cu fiecare noua dezbatere televizata croita in acelasi scop, cu fiecare noua analiza politica vizibil ostila.
- Nu mai ramane decat sa spui ca adversarii lui Basescu au lucrat, de fapt, in fa
