La vârsta pensiei, nea Mitică a schimbat obiectul muncii: a lăsat cărbunele din mină pentru uleiurile aromate. Şi nu-i pare rău! Îl cunosc toţi cei care trec prin Herculane şi a ajuns celebru chiar şi în Germania!

Câteva sute de metri înainte de ştrandul 7 Izvoare. De o parte şi de alta a străzii - maşini parcate. Pe stânga, într-un spaţiu mai larg, în mijlocul căruia tronează o cişmea aburindă, lumea se înşiră pe scările ce duc jos. Acolo - rumoare! În cele două gâldane cu apă sulfuroasă, zeci de capete se iţesc roşii şi transpirate de fierbinţeala în care se scaldă. Zumzet, glume, râsete, poveşti felurite, sfaturi medicale, băbeşti şi exemple miraculoase. Iar în centrul atenţiei tuturor, un bărbat cu o statură impozantă freacă zdravăn un grumaz anchilozat.

„Nea Mitică, bună ziua! Eu am loc?“

Dintre aburi, bărbatul face programul rapid:

„Mai am trei doamne şi un domn. Dup-aia eşti al meu, să trăieşti!“.

De la mină şi ventuze la artă chinezească

Dumitru Lungu este celebru în Băile Herculane. A venit aici în ’98, când l-au disponibilizat de la mină. S-a trezit atunci la un pas de pensie, fără un rost, fără un ban. O vreme s-a descurcat cu ajutorul de şomaj. Dar, după cele nouă luni, n-a avut ce face şi s-a pensionat. Noroc că a auzit de cursurile de masaj. Şi atunci a luat hotărârea să se reprofileze.

„E adevărat că exista o oarecare tradiţie în familia mea. Bunicul meu punea ventuze şi la răceală făcea frecţii cu petrol sau cu ţuică, în care punea fire de mentă. Am învăţat de la el să fac masaj şi, nu de puţine ori, când urcam din mină, îi ajutam pe colegi să le mai treacă oboseala şi durerile de oase. Dar numai în fugă, că ne pleca autobuzul...“, povesteşte nea Mitică, în timp ce alt client îi alunecă printre degete.

La o vârstă la care alţii abia aşteaptă să trăiască tihniţi, discutând politică şi legănând ne