Corespondenţă de la Cannes

Să incepem săptămăna cu o veste bună: filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", a avut parte de cronici excelente in presa internaţională.Corespondenţă de la Cannes

Să incepem săptămăna cu o veste bună: filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", a avut parte de cronici excelente in presa internaţională. Mai mult decăt atăt, se află pe primul loc in diferite clasamente critice ale unor reviste care apar (zilnic) la Cannes. E adevărat că festivalul n-a ajuns incă nici la jumătate, şi că mulţi "grei" abia urmează. La fel de adevărat e că preferinţele criticilor, la multe ediţii, n-au coincis cu preferinţele juriului. Dar uneori au coincis! Oricum, faţă de alte ediţii - cu jurii predominant "excentrice", după chipul şi asemănarea preşedinţilor lor (de pildă "juriul lui Tarantino", sau "juriul lui Cronenberg") cu palmaresuri deconcertante şi controversate - , una din şansele actualei ediţii e aceea că regizorii juriului (Stephen Frears şi Marco Bellocchio) sunt spirite rafinate şi temeinice, cu un echilibru al onestităţii mai presus de orice indoială...

In aceste condiţii, există mari şanse ca juriul să nu uite filmul lui Mungiu. Spun "să nu uite", pentru că, după unele statistici neoficiale, se pare că filmele de la inceputul festivalului au timp să fie uitate in favoarea celor prezentate către sfărşit, şi din care s-ar recruta,zice-se, in general, premianţii...

Singurul lucru adevărat, cred, din această superstiţie festivalieră e acela că, intr-adevăr, in zece zile de festival şi de bombardament continuu cu imagini, ai avea toate motivele să uiţi diverse filme!

 Â

Din ce a fost competiţia pănă acum, indrăznesc să spun că poate fi uitat pănă şi filmul iluştrilor fraţi Coen, americanii multipremiaţi la Cannes de-a lungul vremii, inclusiv cu un Palme d’or, pentru